.Denumirea corecta Numele stiintific este
singurul recunoscut pe plan international, fiind limba universala a
acvaristicii. In latina, potrivit unei traditii care dateaza din
secolul al XVIII-lea, el se compune din doua parti:
- numele genului, in care prima litera este majuscula
- numele speciei, scrisa cu litere mici.
El a fost stabilit de cel care a descoperit pestele, dar noile
descoperiri stiintifice pot schimba numele. Vechea denumire devenita
secundara, ramane cu valoare de sinonim. Aceste schimbari afecteaza cel
mai adesea numele genului. Atunci cand nu se cunoaste cu exactitate
specia, se utilizeaza abrevierea sp ., care provine din latinescul species .
Numele comun are uneori origini obscure. El poate fi tradus din latina,
sau dintr-o alta limba, poate imprumuta numele unui om de stiinta sau
poate fi inventat in functie de circumstante, unele destul de
hazardate. O astfel de absenta a rigorii este sursa de confuzii:
astfel, unii pesti sunt desemnati prin denumiri comune, in timp ce alte
specii nu le au. Este cazul lui Xiphophorus helleri, ale carui nume
comune sunt purtator de sabie sau, mai simplu, xipho. Problemele numelui
Problemele numelui privind in principal plantele si pestii, mai
rar nevertebratele, duc la confuzii intre specii. Uneori, vechiul nume
latinesc continua sa fie utilizat in literatura acvariofila, in comert,
in contactele intre acvaristi, pana cand noul nume stiintific reuseste
sa se impuna. Unele specii nou recunoscute poarta la inceput un numar
de cod, sau un nume provizoriu. Alteori, specii recent descoperite
sunt, in fond, pesti deja cunoscuti; aceeasi specie va purta, deci,
doua nume. In acest caz, confuzia de specii duce la confuzia de nume.
Sporirea numarului de rase, de varietati si de hibrizi complica
in mod considerabil lucrurile; cateodata chiar oamenii de stiinta le
recunosc cu greu, atunci cum s-ar putea descurca acvaristul?
Rase, tulpini si varietati
In mediul natural, exista rase sau tulpini locale, care difera
adeseori prin culoare. Mai mult, crescatorii cauta, prin incrucisari,
sa obtina noi culori si noi forme. In aceste doua cazuri, varietatile
sunt caracterizate prin adaugarea la numele stiintific sau la numele
comun a unui adjectiv sau a altui substantiv comun: scalar marmorat,
scalar fumuriu, scalar-voal, sau xipho-voal, xipho-lira, xipho
berlinez.
Specii diferite apartinand adeseori aceluiasi gen, dar nu
neaparat, se pot incrucisa. Acest fenomen se observa rareori in natura.
In acvaristica, el este mult mai frecvent. Incrucisarea odata
efectuata, daca oul se dezvolta, rezulta un hibrid care conjuga
caracteristicile parintilor sai. Acest hibrid nu va primi un nume
specific, el va fi desemnat prin numele combinate ale celor doi parinti
ai sai, separate prin semnul "x", care semnifica incrucisare. Vom avea
deci un hibrid Peste 1 x Peste 2 .
Daca acest hibrid nu este steril, el se poate incrucisa la randul sau,
fie cu un alt hibrid, fie cu un peste de rasa pura. Dupa mai multe
generatii nu mai stim exact cu ce specie aveam de-a face! E cazul unor
specii de pesti si de plante pe care le gasim in magazinele de
specialitate: ele poarta un nume latinesc putin fiabil, deoarece sunt
foarte indepartate de speciile originale recunoscute.
De unde vin pestii nostri de acvariu?!
Doar 300 pana la 500 dintre cele 1500 de specii de pesti din
acvaristica sunt curente. Acesti pesti erau odinioara numiti tropicali,
deoarece erau capturati din mediul natural din regiunile situate intre
tropice. Actualmente, 80 pana la 85% dintre speciile de apa dulce sunt
crescute nu neaparat in regiunea lor de origine. Productia din
Sud-Estul asiatic, impartita intre Hong Kong, Filipine si Singapore,
domina, cu mai mult de trei sferturi din specii. Neonul, de exemplu,
care este originar din America de Sud, este produs in ritmul de mai
multe sute de mii de exemplare pe luna. Alte regiuni de pe glob produc
diferite specii, Florida, in Statele Unite, care furnizeaza vivipari,
sau Amazonia. Din Africa de Est ne parvin Ciclidele, originare din
lacuri si crescute la fata locului. Frankfurt, in Germania, poate fi
considerat placa turnanta a importatorilor pentru Europa, in timp ce
ex-Cehoslovacia isi dezvolta rapid propria productie. In Franta, cateva
firme cresc pesti, fie de la exemplare juvenile importate, fie din
propria productie. Prelevarile de specii in mediul natural sunt
limitate pentru a proteja fauna salbatica. Totusi, unele specii nu mai
sunt atat de abundente ca in trecut, punandu-se problema protejarii
anumitor zone.
In ceea ce priveste pestii marini, cvasitotalitatea speciilor
este capturata din mediul natural. Acvaristica a fost adeseori acuzata
de participare la jefuirea recifelor de corali, caci se considera ca
pentru un peste marin ajuns in acvariile noastre noua mureau in
momentul recoltarii, in cursul transportului si la intermediari. In
lipsa unor studii precise referitoare la originea acestor specii de
pesti este foarte greu de apreciat influenta reala a acvaristicii
asupra mediului natural.
|