Problemele numelui
      Problemele numelui privind in principal plantele si pestii, mai rar nevertebratele, duc la confuzii intre specii. Uneori, vechiul nume latinesc continua sa fie utilizat in literatura acvariofila, in comert, in contactele intre acvaristi, pana cand noul nume stiintific reuseste sa se impuna. Unele specii nou recunoscute poarta la inceput un numar de cod, sau un nume provizoriu. Alteori, specii recent descoperite sunt, in fond, pesti deja cunoscuti; aceeasi specie va purta, deci, doua nume. In acest caz, confuzia de specii duce la confuzia de nume.
      Sporirea numarului de rase, de varietati si de hibrizi complica in mod considerabil lucrurile; cateodata chiar oamenii de stiinta le recunosc cu greu, atunci cum s-ar putea descurca acvaristul?

Rase, tulpini si varietati
      In mediul natural, exista rase sau tulpini locale, care difera adeseori prin culoare. Mai mult, crescatorii cauta, prin incrucisari, sa obtina noi culori si noi forme. In aceste doua cazuri, varietatile sunt caracterizate prin adaugarea la numele stiintific sau la numele comun a unui adjectiv sau a altui substantiv comun: scalar marmorat, scalar fumuriu, scalar-voal, sau xipho-voal, xipho-lira, xipho berlinez.
      Specii diferite apartinand adeseori aceluiasi gen, dar nu neaparat, se pot incrucisa. Acest fenomen se observa rareori in natura. In acvaristica, el este mult mai frecvent. Incrucisarea odata efectuata, daca oul se dezvolta, rezulta un hibrid care conjuga caracteristicile parintilor sai. Acest hibrid nu va primi un nume specific, el va fi desemnat prin numele combinate ale celor doi parinti ai sai, separate prin semnul "x", care semnifica incrucisare. Vom avea deci un hibrid Peste 1 x Peste 2 . Daca acest hibrid nu este steril, el se poate incrucisa la randul sau, fie cu un alt hibrid, fie cu un peste de rasa pura. Dupa mai multe generatii nu mai stim exact cu ce specie aveam de-a face! E cazul unor specii de pesti si de plante pe care le gasim in magazinele de specialitate: ele poarta un nume latinesc putin fiabil, deoarece sunt foarte indepartate de speciile originale recunoscute.

De unde vin pestii nostri de acvariu?!
      Doar 300 pana la 500 dintre cele 1500 de specii de pesti din acvaristica sunt curente. Acesti pesti erau odinioara numiti tropicali, deoarece erau capturati din mediul natural din regiunile situate intre tropice. Actualmente, 80 pana la 85% dintre speciile de apa dulce sunt crescute nu neaparat in regiunea lor de origine. Productia din Sud-Estul asiatic, impartita intre Hong Kong, Filipine si Singapore, domina, cu mai mult de trei sferturi din specii. Neonul, de exemplu, care este originar din America de Sud, este produs in ritmul de mai multe sute de mii de exemplare pe luna. Alte regiuni de pe glob produc diferite specii, Florida, in Statele Unite, care furnizeaza vivipari, sau Amazonia. Din Africa de Est ne parvin Ciclidele, originare din lacuri si crescute la fata locului. Frankfurt, in Germania, poate fi considerat placa turnanta a importatorilor pentru Europa, in timp ce ex-Cehoslovacia isi dezvolta rapid propria productie. In Franta, cateva firme cresc pesti, fie de la exemplare juvenile importate, fie din propria productie. Prelevarile de specii in mediul natural sunt limitate pentru a proteja fauna salbatica. Totusi, unele specii nu mai sunt atat de abundente ca in trecut, punandu-se problema protejarii anumitor zone.
      In ceea ce priveste pestii marini, cvasitotalitatea speciilor este capturata din mediul natural. Acvaristica a fost adeseori acuzata de participare la jefuirea recifelor de corali, caci se considera ca pentru un peste marin ajuns in acvariile noastre noua mureau in momentul recoltarii, in cursul transportului si la intermediari. In lipsa unor studii precise referitoare la originea acestor specii de pesti este foarte greu de apreciat influenta reala a acvaristicii asupra mediului natural.