|
 |
Originea acestei familii este foarte veche, datand dinaintea separarii
continentelor. Este o familie ce cuprinde peste 1000 de specii de
pesti, cu forme, colorit si comportament foarte diferite, ce acopera
zone geografice largi, tropicale si subtropicale, evitand zonele reci
si temperate. Astfel ca raspandire acopera Africa, zone izolate din
Asia Mica, coastele de sud ale Indiei, Sri Lanka,
America de Sud si Centrala. Exista cateva centre geografice unde
Cichlidele sunt grupate in numar foarte mare: astfel putem enumera
marile lacuri din estul Africii, lacurile Malawi, Victoria, Tanganika,
bazinul fluviului Congo si zona tropicala a Africii de Vest si din
Congo pana in Nigeria. In America de Sud aceste centre sunt grupate in
zona bazinului Amazonului si in partea de nord a acestuia precum si in
zona fluviului Orinoco. In Africa, practic Cichlidele sunt prezente in
toate zonele, precum si in Madagascar.
Din punct de vedere al procurarii hranei, prefera fundul apei,
pentru ca aici, in zone cu apa statatoare sau foarte lin curgatoare, in
namol sau sub stratul de frunze, pestii vor gasi mereu larve de tantari
sau alte insecte care formeaza in mod obisnuit hrana lor. Despre modul
cum isi procura hrana de pe fundul apei, cei interesati vor gasi
amanunte la capitolul despre Symphysodon discus.
Din punct de vedere al reproducerii, prefera fundul apei pentru
ca aici gasesc pietre plate pe care depun cu predilectie. Indiferent de
felul clocirii icrelor in gura sau normal, depunerea icrelor are mereu
loc pe pietre plate, sau pe frunze mari de plante. Au un mod evoluat de
a-si ingriji icrele, astfel ca in vederea depunerii ei curata foarte
bine locul viitoarei ponte, sau scobesc in nisip mici gropi. Pentru
depunere prefera locuri cu apa limpede si linistita, unele specii
cautand si locuri insorite, soarele ajutand la eclozare. La fel, intr-o
apa linistita, puii isi vor gasi cu usurinta hrana adecvata, marunta si
o protectie sporita.
Din punct de vedere al eclozarii icrelor, dupa depunere, cichlidele sunt de doua feluri:
- pesti care-si clocesc icrele in gura
- pesti ale caror icre eclozeaza normal, pe suportul pe care au fost depuse, dar sub supravegherea stricta a ambilor parinti.
Din punct de vedere coloristic, ciclidele au o gama foarte mare de culori si desene. Astfel trec de la bogatie
de culori la pesti foarte putin colorati., de la desene foarte
complicate la dungi sau pete necolorate. Culorile si dungile, la
acelasi peste se pot schimba de la o clipa la alta in functie de starea
pestelui. Asrfel dungile transversale pot apare sau dispare (ex. la
discusi). Puietul in primele saptamani de viata are un colorit diferit
de al parintilor, unii avand "pete de semnalizare" pe lateral, probabil
pentru a fi recunoscuti de parinti. In biotopul natural acest lucru ii
poate salva de pestii mari, confundandu-se cu mediul inconjurator. Unii
pui isi pot schimba culoarea de cateva ori pana la maturizare. Culorile
definitive si desenul apar numai la maturizarea sexuala. De multe ori
coloritul puilor este atat de diferit de cel al parintilor incat un
crescator neavizat nu-si poate da seama de la ce specie sunt. Deci
coloritul este in functie de starea pestilor. Astfel vom avea un
colorit si un desen special pentru diferitele situatii care apar:
- pentru a impresiona o femela
- pentru amenintare
- pentru lupta
- pentru ingrijirea icrelor
- pentru perioada de imperechere
O ciudatenie este faptul ca masculul invins in lupta, poate lua
coloritul unei femele. Coloritul din perioada eclozarii icrelor, poate
fi complet diferit de cel al diferitelor situatii, putand aparea culori
complet noi, de regule, coloritul masculilor difera de cel al
femelelor, dar sunt si ciclide care fac exceptie de la aceasta regula:
scalarii, discusii. |
|
|
|