Principiile generale
      Majoritatea pestilor de acvariu sunt ovipari, dar exista si exceptii de felul grupei pestilor vivipari. Datorita unei alimentari variate si de buna calitate, pestele acumuleaza rezerve de proteine si de lipide care ajuta la formarea ovulelor si a spermatozoizilor. Aceasta esta etapa maturizarii. Atunci cand ovarul femelei este umflat, ea este pe punctul de a depune icrele. Pentru a face acest lucru este suficient un stimul declansator: in mediu natural, acesta poate fi ploaia, lumina solara sau cea a Lunii (cercetari asupra influentei acestui astru sunt in curs). In acvariu, depunerea icrelor este uneori declansata de lumina solara matinala, care atinge mai mult sau mai putin intens recipientul, sau de o schimbare partiala a apei.
      Depunerea icrelor prilejuieste o parada nuptiala in timpul careia masculul o seduce pe femela sau, in rare cazuri, o brutalizeaza, iar uneori isi indeparteaza in mod violent concurentii. Atunci femela isi elimina icrele, care sunt imediat fecundate de mascul. Aceasta este doar o schema generala care lasa loc unei destul de mari diversitati in cazul pestilor de acvariu, mai ales in ceea ce priveste soarta oualor: ele pot fi, fie abandonate, chiar uneori mancate de parintii lor, fie supravegheata si aparate, precum alevinii, in primele lor zile de viata. In timpul incubatiei oualor, care dureaza mai multe zile, embrionul se dezvolta. Atunci cand este complet format, se agita pana cand rupe membrana oului: este momentul nasterii. Este vorba de o larva care se deosebeste de adult prin forma, marimea si proportia unor organe. Ochiul este foarte dezvoltat, ceea ce ajuta larva sa repereze prazile. Aceasta are o vezica vitelina, care ii serveste de rezerva de hrana in primele zile (exceptie fac pestii vivipari din familia Poeciliidelor).
      Larva va evolua intr-o perioada cuprinsa de la cateva zile la cateva saptamani, isi va modifica anatomia si comportamentul, pentru a semana din ce in ce mai mult cu adultul. Ea devine un alevin. Pentru a deveni peste adult, oul se transforma in larva, larva in alevin si alevinul in adult.

Sexualitatea pestilor
      Teoretic, lucrurile sunt simple: exista masculi si femele. In realitate, uneori situatia e mai putin clara, mai ales la pestii marini. Intr-adevar, unele specii isi pot schimba sexul: acest fenomen se numeste hermafroditism succesiv. Acesta este cazul pestilor merou, al pestilor din genul Anthia, al girelelor si al unor Labride, care sunt mai intai femele, apoi masculi. Pestii-clovn prezinta, atunci cand sunt tineri, caracteristici de mascul, dar in acest stadiu nu se pot reproduce.
      Cu timpul, ei devin, fie un mascul, fie o femela. Fiind vorba de specii care traiesc solitare, schimbarile de sex sporesc probabilitatea constituirii unui cuplu. Acest fenomen se justifica si in cazul speciilor care adopta sistemul haremului, adica un mascul traind cu mai multe femele: daca acesta moare, una dintre femele poate deveni mascul pentru a asigura reproducerea grupului.

Sacul vitelin
      Sacul vitelin, sau vezica vitelina, constituie rezervele alimentare ale larvei de peste in primele sale zile de viata. El provine din vitelina oului, echivalent al galbenusului de ou de la pasari, acumulat in cursul maturizarii femelei. El este parcurs de vase sangvine care distribuie aceste rezerve in corpul pestelui. Aceasta ii permite sa supravietuiasca pana in momentul in care e capabil sa-si prinda el singur prada, adica peste cateva zile.

Acvariul de reproducere
      Deoarece este destinat izolarii unui cuplu de reproducatori si viitoarei lui progenituri, volumul sau este in general modest. Nu e nevoie de sol, cu exceptia doar a catorva pesti (de exemplu cichlasoma). Acvariul de reproducere va fi incalzit, dar filtrat cu moderatie. Evitati sistemele ce pot "inghiti" ouale si alevinii. Aerajul nu este obligatoriu. Recipientul va fi umplut cu apa provenita din acvariul genitorilor, putand eventual sa-i modificam caracteristicile (pH si duritate) care sa fie cat mai adaptate pestilor reproducatori respectivi. Se creeaza si un suport fie natural (plante, mici roci), fie artificial (PVC), care sa faciliteze depunerea icrelor. Veti gasi in cele ce urmeaza ample informatii legate de reproducerea fiecarei familii.

     Reproducerea inseamna asigurarea supravietuirii speciei si natura a prevazut mai multe strategii. Astfel, icrele mici produse in numar mare sunt adeseori transparente pentru a scapa vederii pradatorilor. Icrele mari, daca sunt mai putin numeroase, sunt supravegheate majoritatea timpului de catre parinti. In ambele cazuri, scopul este limitarea pe cat posibil a pierderilot. In acvariu, interventia acvariofilului sporeste considerabil sansele de reusita, iar supravietuirea, chiar proliferarea, unei specii este in mod normal asigurata.

Alegerea locului de reproducere
      Reproducerea poate avea loc spontan intr-un recipient de ansamblu, sau intr-un acvariu special sau "regional". Aceasta se va intampla adeseori doar atunci cand acvariofilul este incepator, mai putin capabil sa distinga apropierea momentului depunerii icrelor la o femela. Viitorul alevinilor este, in acest caz, aleatoriu. Unii dintre ei vor servi de prada celorlalti locuitori ai recipientului, iar supravietuitorii vor avea oricum dificultati de hranire. Pentru aceste motive, recomandam utilizarea unui recipient special destinat reproducerii.

Alegerea reproducatorilor
      Daca in mod normal, ne este uneori greu sa distingem masculii de femele, vom remarca destul de usor abdomenul umflat al femelei si atentia pe care i-o acorda unul sau mai multi masculi, semne ale apropierii perioadei de reproducere. Atunci, este momentul sa transferam animalele in cauza intr-un recipient de reproducere, special pregatit in acest scop.

Depunerea icrelor
      Depunerea icrelor este favorizata de lumina, fie cea a soarelui matinal, fie cea a iluminatului artificial al acvariului. Daca credeti ca pestii dumneavoastra intarzie in depunerea icrelor, puteti schimba 10% din volumul de apa. Aceasta poate constitui un stimul determinant.

Pestii cu icre libere sau non adezive
      Atunci cand icrele cad la fun, trebuie sa le sustragem voracitatii celorlalti pesti, lucru care nu se poate realiza decat intr-un recipient de reproducere. In acest sens exista mai multe tactici:
- separarea acvariului in doua in plan orizontal printr-un grilaj care sa permita trecerea icrelor.
- plasarea de bil de sticla pe fundul acvariului, printre care icrele vor aluneca si vor putea fi usor recuperate prin transvazare.
Majoritatea pestilor care produc icre libere nu se mai ocupa de ele; genitorii trebuie deci scosi din recipient. Exista totusi cateva specii dintr-o familie deosebita din acest punct de vedere, ale carei icre pot supravietui si in afara apei, in mediu umed, se reproduc cu usurinta in acvariu.

Pestii cu icre adezive
      Pestii care nu se ocupa de progenitura lor, Caracidele de exemplu, isi depun icrele pe plante cu frunze fine (Myriophyllum, Cabomba), care trebuie sa fie plantate in acvariu. Putem in egala masura utiliza si scul din lana de Perlon, material frecvent folosit la filtrare, si care este disponibil in comert. El constituie un foarte bun suport artificial. Parintii trebuie sa fie scosi dupa depunerea icrelor.
      Un anumit numar de specii se ocupa de ouale lor, uneori si de alevini. Scalarii isi depun icrele pe o planta cu frunze tari, in timp ca Caracidele americane le depun pe o piatra orizontala sau verticala. Le putem crea un suport artificial, un tub sau o placa din PVC, de exemplu. Alte Ciclide africane din lacul Tanganyika sau americane, cum sunt speciile Apistogramma, isi depun icrele intr-o cavitate sau o mica grota, uneori in plafon. In toate cazurile de depunere a icrelor pe suport rigid, acesta este curatat de un genitor inainte ca femela sa-si depuna icrele pe care masculul le va fecunda.
      Acesta din urma va apara locul depunerii icrelor impotriva eventualilor dusmani din specia lui sau dintr-o alta specie, in timp ce femela va ventila ouale cu inotatoarele sale. Se intampla ca genitorii sa inverseze rolurile si chiar ca unul din cei doi sa inlature ouale moarte, pe care le recunosc dupa culoarea alb opac. Drept urmare, alevinii sunt aparati de parintii lor pana in momentul in care devin autonomi. Alevinii devenind adulti vor fi si ei protectori.

Incubatia bucala
      Aceasta tehnica de reproducere, utilizata mai ales de Ciclidele africane din lacum Malawi, asigura o importanta supravietuire a oualor si a alevinilor, atat in natura cat si in acvariu. Masculii, in general de culoare mai vie decat femelele, au mici pete stralucitoare pe inotatoarea anala. Femela isi depune icrele pe fundul apei si le ia imediat in gura. Alaturi, masculul isi etaleaza inotatoarea anala legandu-se pe loc. Atunci femela incearca sa apuce petele derutante, masculul emite sperma pe care femela o aspira. Fecundarea are loc in interiorul cavitatii sale bucale.
      Dezvoltarea embrionara dureaza intre 1 si 3 saptamani, perioada in care femela nu se hraneste. "Gatlejul" ei umflat de oua este foarte vizibil. Pentru a facilita deschiderea oualor, ea le misca in gura. Alevinii ies progresiv din gura mamei, dar la cel mai mic semn de pericol reintra, iar mama va continua sa se ocupe de ei pana cand acestia se pot descurca singuri. Aceasta tehnica permite acestor pesti sa se reproduca intr-un recipient de ansamblu. Totusi femela se poate recupera cu usurinta pentru ca alevinii din gura ei la fel de usor sa fie scosi si crescuti separat.

Cuibul din bule de aer
      Pestii din familia Belontiidelor construiesc un cuib din bule sub suprafata apei. Este un fel de adaptare la mediul slab oxigenat in care traiesc, concentratia de oxigen fiind mai importanta in acel loc. Acest refugiu ofera si o oarecare protectie alevinilor. Masculul construieste cuibul: ia aerul de la suprafata si formeaza bule aglutinate cu ajutorul salivei; apoi va seduce o femela. El o aduce langa cuib si fecundeaza icrele pe care aceasta le depune, inainte de a le aseza in cuib cu gura sa. Operatia se repeta de mai multe ori. Apoi masculul o indeparteaza pe femela, uneori cu destula violenta - atunci trebuie sa o scoatem din acvariu pentru a o sustrage brutalitatilor lui -, el ramanand sa supravegheze cuibul. Dupa nastere, alevinii raman aici cateva zile, apoi se disperseaza. Masculul trebuie indepartat, deoarece ar putea sa ii manance.

Pestii vivipari
      Ei nu depun icre; acestea se dezvolta si dau nastere la progenituri in abdomenul femelei. Alevinii se nasc vii si incep indata sa-si caute in mod activ hrana. Acest tip de reproducere caracterizeaza doar cateva familii de pesti, printre care Poeciliidele.

Pestii marini
      Putine specii marine se reproduc in mod regulat in acvariu. Cu exceptia pestilor-clovn si a unor specii inrudite, reusitele sunt foarte rare. In acest domeniu, cercetarea stiintifica mai are multe de facut. Utilizarea hormonilor, raspandita in acvacultura, constituie o promisiune, dar nu la indemana amatorilor.

Si daca reproducerea nu reuseste?!
      Ati ales unul sau mai multe cupluri de genitori, i-ati asezat cu grija intr-un recipient de reproducere, si nu se intampla nimic!
- pestii nu depun icre. Poate ceva nu le prieste. Luati alti genitori sau folositi mai multi masculi pentru o femela.
- depunerea icrelor are loc, dar din ele nu ies alti pesti. Poate nu au fost fecundate de catre mascul, sau fecundatia a avut loc, dar calitatea apei este cauza esecului, caracteristicile ei nepermitand incubarea oualor.
- ati obtinut alevini, dar acestia mor repede. Este cu siguranta rezultatul unei hrane neadaptate. Se intampla ca si parintii sa se dezintereseze de ouale lor si sa nu le ventileze. Atunci ei trebuie indepartati si in locul lor trebuie plasat un difuzor cu debit scazut in vecinatatea oualor, care sa inlocuiasca parintii si sa inlature ouale moarte.
      In toate aceste cazuri, nu disperati. Fiti atent la comportamentul pestilor, prevedeti intotdeauna un recipient de reproducere echipat, precum si alimentatie bogata in substante hranitoare foarte importante pentru alevini.