Trichogaster trichopterus (pallas)

     Corpul este mai alungit decat inalt. Gura este mai mica fiind situata in partea superioara a botului. Masculul are buzele mai groase. In acvariu ajunge pana la 15 cm, in natura fiind mult mai mare. Coloritul are doua variante:
- roscat-violeta
- albastru stralucitor.
Masculul are dorsala mult mai lunga si ascutita, in timp ce la femela este mai scurta si rotunda. Femela se mai deosebeste de mascul si prin faptul ca, la maturitatea sexuala in zona abdominala este mai umflata. Varietatea albastra a primit denumirea de Trichogaster trichopterus sumatranus. Specia este raspandita in India.
      Pentru reproducere au nevoie de 25-27° C, in timp ce pentru crestere temperatura poate fi de doar 22-24° C. Apa nu are importanta. Acvariu pentru reproducere trebuie sa aiba 30-40 l, iar inaltimea coloanei de apa poate fi 20-25 cm. Pe suprafata apei se pun plante plutitoare ca: Riccia fluitans sau specii de Ceratopteris. Aceste plante, pe langa faptul ca servesc ca ascunzatoare pentru femela, cand masculul devine agresiv, servesc si la construirea cuibului din bule de aer invelite intr-o secretie bucala. Seara se introduce femela, iar dimineata masculul. Dupa cateva minute de acomodare, masculul alterneaza curtea facuta femelei cu construirea cuibului de spuma, incare vor fi asezate icrele. Cuibul facut de mascul poate fi mare, acoperind uneori o jumatate din acvariu, sau poate fi mic, dar poate si lipsi. Icrele, avand un continut mare de substanta uleioasa, se ridica la suprafata apei, unde sunt mereu supravegheate de mascul. Imediat dupa depunere, femela va fi scoasa din acvariu pentru ca masculul va incepe s-o urmareasca gonind-o de la cuib, putand chiar s-o omoare. Pentru a scoate femela din acvariul in care au fost depuse icrele si apoi masculul dintr-un acvariu in care inoata sute su mii de pui vom avea nevoie de o plasa cu rama de inox, mai mare (vom tine seama de marimea pestilor) cu o plasa de nylon, cu ochiuri mari si firul gros. Ca exemplu de astfel de material, erau sacii din plastic pentru cartofi. Este nevoie de o asemenea plasa pentru a nu strica cuibul si a prinde icrele (cand scoatem femela) sau pui (cand scoatem masculul). Icrele eclozeaza cam in 24-30 de ore, apoi stau in cuib inca 2-4 zile pana cand inoata liber, moment in care se va scoate si masculul, incepand hranirea alevinilor. Aceasta o putem face cu infuzori sau cu praf de ou. Daca hranim cu ou, acesta se va da in cantitati mici si de 3-4 ori pe zi. Acum vom introduce in acvariu un mic filtru cu cateva bule mici de aer, pentru ca puii sunt foarte sensibili la miscarea apei. La inceput puii sunt foarte multi, de aceea va trebui sa dam mancare din abundenta (dar va trebui sa corelam foarte bine cantitatea de hrana cu numarul puilor). Daca dam prea putina hrana atunci puii vor creste foarte diferentiat si cei mari ii vor manca pe cei mici, incat dupa cateva zile numarul puilor se va reduce drastic. Daca insa dozam bine hrana, puii vor creste uniform si dupa 3-4 zile de infuzori sau ou, vom trece pe nauplii de Artemia, dar inca o zi sau doua vom continua si hranirea puilor cu infuzori sau ou pentru a ajuta puii ramasi in urma.
      Acvariu va trebui acoperit cu un geam, mai ales intre a 3-a si a 5-a saptamana cand li se dezvolta labirintul, orice diferenta de temperatura intre aerul camerei (mai rece) si temperatura apei ar duce la o mortalitate in masa. Daca hranim puii cu nauplii de Artemia sau cu micro viermi, atunci vom avea griji mai mici pentru ca acest tip de hrana nu mucegaieste ca oul si nici nu exista pericolul inmultirii peste masura si atacarea branhiilor puilor de catre infuzori. Incepand cu a 5-a zi de hranire vom incepe sa completam apa din acvariu cu apa proaspata la aceeasi temperatura. Dupa circa 3-4 saptamani cand incepe sa se dezvolte labirintul, puii capata infatisarea parintilor. Daca totusi puii au crescut diferentiat, atunci este necesar sa-i selectam in permanenta. Acest mod de reproducere si crestere a puilor este valabil si pentru speciile de Colisa si Trichogaster leeri.

Trichogaster leeri (bleeker)

     Specia este raspandita in India, Malaezia si Indonezia, unde traiesc in ape putin adanci, calde si foarte bine plantate. Este un peste pasnic, chiar sfios, foarte sensibil la raniri si destul de dificil de crescut. Are nevoie de o apa cu temperatura de 24-30° C. Mananca orice fel de hrana, chiar si uscata, dar i se va oferi doar hrana mica pentru ca are gura foarte mica. Si la aceasta specie, abdominalele s-au transformat in fire (antene) cu care-si cauta hrana. Abdominalele sunt reduse doar la prima radie si sunt mult prelungite. Capul si corpul sunt inalte, foarte turtit lateral, cu gura mica si buzele pronuntate. La fel ca la specia Trichogaster trichopterus, masculul are aripioara dorsala ma lunga si ascutita la capat, in timp ce femela o are mai scurta si rotunjita, fiind si mai umflata in zona abdomenului. Ajung pana la 10 cm, masculii, femelele ramanand mai mici. Culoarea de fond a corpului este de un albastru-violet-argintiu, acoperit cu pete neregulate sidefii, pete care acopera corpul precum si o parte din aripioare. Are o dunga laterala neagra, intrerupta din loc in loc, care merge de la bot pana la radacina cozii.
      Au nevoie de acvarii mari, bine plantate, pentru a-i crea locuri de ascuns. Reproducerea ca la specia Trichogaster trichopterus cu care se inrudeste foarte mult. Pentru reproducere are nevoie de acvarii de 30-40 l, cu fundul si geamurile laterale acoperite cu hartie inchisa la culoare. Mai ales in timpul reproducerii este un peste sperios. Greutatea la reproducere este de a gasi o pereche care sa vrea sa depuna impreuna. Construieste un cuib mare in care depune cateva sute sau mii de icre (in functie de varsta si marimea pestilor).

Colisa chuna (hamilton-buchanan)

     Sunt raspanditi in nord-estul Indiei si Bangladesh. In afara perioadei de reproducere si masculul si femela sunt la fel de colorati. Cand este agitat, masculul are un colorit mai intens, cu o culoare galbena-aurie pana la roscat. Capul, zona pectoralelor si abdominala, ca si partea in fata a analei este de un albastru-verde stralucitor. Pe dorsala are o pata lunguiata, galben-citron pana la alb si care e terminata in partea superioara a ei. La femela, temporar, apare o dunga longitudinala inchisa la culoare. Reproducerea si hranirea puilor e foarte asemanatoare cu a speciei Trichogaster trichopterus, fiind valabila pentru toate speciile de Anabantidae. Poate ajunge la 7 cm.
      In anul 1964 Niuwenhuizen a observat ca daca specia nu este tinuta intr-o companie adecvata, nu se coloreaza si pot chiar sa nu se reproduca. De aceea recomandam bazine mari, bine plantate, cu mai multe perechi. Daca bazinul este mic se va ajunge la conflicte teritoriale. Pentru o pereche vom considera necesar un teritoriu de circa 50 cm2. Cuibul poate lipsi sau poate fi mic si neingrijit.

Colisa fasciata (bloch-schneider)

     Apartin Belontiidelor, ca si Colisa chuna si sunt raspanditi din India pana in Burma. Au foarte multe varietati. Este una din speciile mari ale genului, putand atinge 12 cm. Botul este mic, buzele proeminente, solzii sunt relativ mari. Culoarea corpului este roscat-maroniu, cu numeroase dungi transversale, oblice, inclinate spre spate, de culoare albastra-verde. Operculele, zona pectorala si abdominala sunt tot de un albastru-verde, aripioarele sunt foarte colorate, femela este mai simplu colorata, cu dorsala si anala rotunjite. De fapt, acest lucru deosebeste sexele intre ele (la mascul, dorsala si anala sunt mai lungi si ascutite la varf).
      Este un peste sperios, necesita mai putina lumina, lucru realizabil cu ajutorul plantelor plutitoare. Sunt pesti dinamici, iar in perioada reproducerii, masculul se impaca greu cu ceilalti pesti din acvariu. Are nevoie de acvarii spatioase, bine plantate, cu multe ascunzisuri, mai ales pentru femele. Temperatura optima este 24-28° C, iar la reproducere 30° C. Pentru putin timp suporta si 15° C. Mananca orice, prefera hrana variata. Pentru reproducere masculul construieste un cuib mare din spuma, avand ca suport plante plutitoare.

Colisa labiosa (day)

     Apartine tot Belontiidelor, este mai mic decat Colisa fasciata, ajungand pana la 10 cm, femela fiind ceva mai mica. Biotopul natural este in India si Birmania (in raul Irawadi de langa Rangoon). Prima data a fost importat in anul 1904 intr-un singur exemplar, abia in 1911 s-au importat mai multi. Ii trebuie un acvariu cu un volum de cel putin 50 l. Botul este mic, avand la partea superioara o excrescenta mare, care deriva dintr-o ingrosare a pielii de pe maxilarul superior, fiind vizibila mai ales la masculii care au atins maturitatea sexuala.
      Culoarea de baza este un verzui stralucitor, pe acest fond aparand dungi transversale, neregulate, oblice, de culoare roscata, mai intense in partea din spate a corpului. Verdele poate fi acoperit de o dunga longitudinala inchisa la culoare. Zona inferioara a corpului si abdomenului, mai ales cand sunt agitati, se coloreaza in violet inchis cu desene gri-albe. Aripioarele sunt foarte colorate. Femela are coloritul mai estompat. Acvariu trebuie sa aiba multe plante plutitoare, cu radacini care sunt folosite de femela ca ascunzatori, pentru ca masculii sunt brutali cu femelele si asta nu numai la reproducere. Chimismul apei nu prea are importanta, iar temperatura va fi cuprinsa intre 22-28° C.
      Pentru depunere masculul construieste un cuib de bule, format din aer atmosferic, absorbit la suprafata apei inconjurat de o secretie bucala. Cuibul nu este prea mare, putand avea un diametru de 5-8 cm. Femela, care este gata sa depuna, avand abdomenul plin cu icre, loveste masculul in zona abdomenului, parca anuntandu-l ca este gata sa depuna. Intai masculul alearga femela, dar apoi cu aripioarele intinse, asteapta femela sub cuib. Coloritul lui este deja intensificat la maxim. Masculul se incolaceste in jurul femelei pana cand aceasta ajunge aproape cu burta in sus si acum are loc expulzarea icrelor si fecundarea lor. Icrele urca la suprafata apei datorita excesului de substante uleioase. Partenerii cad epuizati pe fundul acvariului si dupa o scurta pauza reiau ciclul pana la depunerea tuturor icrelor, moment in care femela se ascunde si trebuie scoasa din acvariu. Pot fi depuse pana la 1000-1500 de icre. Icrele sunt impinse de mascul in cuib si sub ele masculul face un alt strat de bule de aer. Icrele eclozeaza dupa 24 de ore, iar dupa inca 3 zile, puii inoata liber, acum trebuind sa-i hranim. Prima hrana va consta in infuzori sau galbenus de ou. Dupa 2-3 zile de la depunere se va scoate si masculul pentru a nu manca puii care devin neascultatori si fug din cuib. Dupa 5 zile, puilor li se pot administra si nauplii de Artemia salina. Se mai poate aplica si metoda urmatoare: imediat dupa depunere, cu ajutorul unei plase foarte fine se scoate tot cuibul cu icre din acvariu si este mutat in alt acvariu pregatit cu apa la aceeasi temperatura. Noul acvariu nu va avea nimic pe fund. Dupa 3-4 saptamani, vom incepe schimbari de apa, la inceput in cantitati mici, apoi mai mari.

Helostoma temmincki (cuvier-valenciennes)

     Este raspandit in sud-estul Asiei, in India, Malaezia, Borneo, Sumatra si Indonezia. Corpul este inalt, aplatizat pe lateral, cu o deschizatura a gurii ingusta, buzele foarte groase si carnoase, iesind foarte mult in relief. Totodata buzele sunt acoperite cu dintisori foarte fini, apropiati unul de celalalt. Dorsala este mai lunga ca anala, tepii din partea tare nefiind uniti intre ei. Este un peste mare care in circa 18 luni ajunge la 18 cm. In biotopul natural atinge 55 cm, dar in acvarii sunt mai mici. Specia a fost descoperita in anul 1831 de Cuvier-Valenciennes pe baza unor pesti adusi din Java.
      Coloritul: pe un fond de la galben spre verzui, apar mai multe dungi longitudinale inchise la culoare, dungi care se intaind si pe aripioare. In acvariu apare si o forma semialbinotica (semialbinotica pentru ca lipseste pigmentul dar ochii sunt negri nu rosi). Femela, in acvariu, este mai mica, atingand abia 10-12 cm, fiind mai plina ca masculul. Ea se mai deosebeste de mascul si prin faptul ca are spatele mai ascutit. Au nevoie de foarte multa hrana si o temperatura de 25° C. Prezenta dintilor de pe buze ne anunta ca sunt mari mancatori de alge, dar mananca si hrana vie ca: daphnia, tubifex, etc. Hrana vie oferita va fi mica. Pana la 5-6 cm, li se vor da si pesti mici ca hrana. Stacks a observat ca exemplarele tinere accepta hrana vie mica, in timp ce exemplarele mai mari acceptau si hrana uscata, echitrei, larve de tantari negri, dar nu acceptau tubifex sau larve de tantari rosi (probabil nu traiesc in biotopul natural).
      Pentru reproducere se foloseste un acvariu de circa 80-100 l. Pe fund se poate pune putin nisip si un filtru. Duritatea apei va fi de 10-12°dGH cu un pH=6,5-6,8, iar temperatura intre 27-28° C, dar poate fi ridicata pana la 30° C. In timpul reproducerii, nu-si construiesc cuib de spuma, icrele si puii plutind la suprafata apei datorita excesului de substanta uleioasa. Icrele sunt depuse pe inserat, dupa un dans nuptial frenetic. La alegerea perechii si la depunerea icrelor, femela este elementul activ. Icrele sunt in numar foarte mare intre 3000-4000 de bucati. Specific acestei specii este ca, in timpul ritualului de imperechiere, pestii se apuca unul pe celalalt de buze, de unde si numele de "gurami pupaciosi" (asemanator unui sarut). Icrele depuse se ridica la suprafata, ramanand lipite de plante. Dupa depunere, perechea nu este necesar sa fie scoasa din acvariu, dar in acest caz ea va fi bine hranita, pentru ca altfel va manca icrele si puii. Acvariile pentru reproducere vor fi foarte bine aerisite.
      Depunerea are loc in mai multe reprize, una in care pestii se incovoaie unul in jurul celuilalt de 6-8 ori. Apoi dupa o scurta pauza in care se odihnesc unul langa celalalt, incepe a 2-a repriza, dar cu un numar mai redus de imperecheri, doar 4-5, apoi o noua pauza si a treia repriza cu numai 2-3 imbratisari. Se va cauta ca duritatea apei sa nu depaseasca 15°dGH. La o temperatura de 27° C icrele eclozeaza in 14-17 ore, iar la 30° C sunt necesare numai 12-15 ore. Larvele raman in apropierea suprafetei apei si inoata dupa alte 48-72 ore. Puii se hranesc cu galbenus de ou sau infuzori si dupa 3-4 zile cu nauplii de Artemia salina. In 4-5 saptamani puii ating 3-4 cm. Puii cresc neuniform si vor trebui selectati mereu. Masculii sunt foarte virili, avand o cantitate foarte mare de lapti si de aceea dupa depunere, apa poate avea un aspect laptos.