Ancistrus cirrhosus

     Face parte din familia Loricariidae. Este bine sa fie tinut in perechi sau tot cu pesti nocturni. La hranire au neaparat nevoie de hrana vegetala, dar accepta si hrana vie sau sub forma de tablete. Hrana vie, daphiile, se vor da congelate.
      Apa trebuie sa fie normala, iluminarea normala dar cu multe plante plutitoare la suprafata, temperatura optima e de 23° C. Sunt pesti de fund. Biotopul natural este in estul si nord-estul zonei tropicale a Americii de Sud, in Guiana, Trinidad, cursul Amazonului si Rio Paraguai.
      Au partea din fata a corpului aplatizata, operculele sunt mobile si acoperite cu tepi. Pe varful botului au ramificatii (coarne) care se pot bifurca, dorsala este inalta, prima radie este intarita, pe aripioarele pectorale are tepi foarte puternici. Aripioara adipoasa are si ea un spin foarte puternic. Coada are radii intarite in partea de sus si de jos. Intre radii coada este oblica. Atinge 14 cm lungime. Coloritul este oliv maro-inchis, pana la negru, pe abdomen este gri-verzui pana la maroniu-verde. Pe aripioare are randuri de pete inchise la culoare iar la inceputul dorsalei are o pata neagra mare.

Ancistrus dolichopterus

     Se va tine pe cat posibil in perechi, in primul rand au nevoie de hrana vegetala si apoi de hrana vie. Accepta hrana vegetala sub forma de tablete speciale pentru "mancatorii de verzituri". Accepta o apa normala, o lumina normala cu zone umbroase, asigurate de plante plutitoare gen Ceratopteris. Temperatura optima este de 23° C. Este un peste preponderent de fund, facand parte din familia Loricariidae. Este frecvent in Amazon si Guiane, ajungand la maximum 13 cm.
      Culoarea de fond este gri-maro pana la verzui-maro (la tineret) in timp ce la maturi culoarea de baza poate fi un negru-albastrui. Pe corp are pete inchise la culoare, aripioarele sunt albastrui spre negru. Pe dorsala si coada au pete mici de un alb murdar, cu marginea aripioarelor mai deschisa. Tineretul are corpul si aripioarele albastre cu pete albe.
      Dimorfismul sexual este evident prin faptul ca la mascul, coarnele sunt puternic dezvoltate si bifurcate, in timp ce la femela acestea sunt subtiri si nebifurcate. Puii vor fi crescuti circa 2 saptamani numai cu hrana vegetala si abia dupa acest termen se va administra si hrana animala ca nauplii de Artemia salina, omorati, sau daca nu, sub geamul de fund al acvariului cu pui se va monta un bec mic (de lanterna) pentru ca nauplii de Artemia sa se adune pe fund si sa fie usor gasiti de pui.
      Depun icre in pesteri inghise (grote). S-au obtinut bune rezultate in vase de ceramica bruta, nesmaltuita, pentru ca icrele adera mai bine la aceasta suprafata. Icrele sunt bine pazite de mascul timp de 5-6 zile. Puii de Ancistrus au sacul vitelin foarte mare. Daca temperatura apei este prea mare, atunci ecloziunea va fi mai rapida si vom avea pierderi mari. La fel se vor petrece lucrurile si in cazul unei ape lipsite de oxigen. Cand sacul vitelin s-a resorbit complet, puii incep sa se hraneasca intens, masculul isi conduce puii precum Ciclidele. In momentul depunerii masculul capata un colorit alb intens, avand niste pete deschise la culoare pe cap. Capul este colorat in rosu, ca un fes, in timp ce coloritul femelei ramane neschimbat.